Mulți dintre voi au răspuns apelului de a returna paharele lumânărilor în magazin și mi-am dat seama că nu am insistat destul asupra problemelor care pot apărea când nu supraveghem lumânarea aprinsă.
- Atunci când lăsăm lumânarea să ardă câteva ore, așa cum e normal pentru a obține topirea completă a suprafeței, fitilul poate să se încline. Rezultatul e că flacăra va ajunge direct pe peretele paharului și îl va înnegri. Uneori se poate curăța cu un șervețel, alteori nu, dar efectul este inestetic de fiecare dată.
- Am văzut pahare foarte înnegrite, deci tind să cred că fitilul nu a fost scurtat în mod corespunzător înainte de aprindere sau că lumânarea a fost lăsată să ardă mai mult de 4 ore. Nu recomand acest lucru pentru că nu veți obține parfum mai intens, ci veți pierde din parfumul straturilor inferioare. Curenții de aer din încăpere reduc intensitatea resimțită a aromelor, care oricum diferă între ele. Spre exemplu, mirul, iasomia sau magnolia sunt mai puternice decât frezia, gențiana și bumbacul.
- Efectul de tunel poate să apară foarte ușor dacă nu suntem atenți, am pățit-o și eu. Dacă se formează un mic inel de ceară dupa prima ardere, poți aduna excesul cu un cuțit și să-l pui în vasul ceramic pentru uleiuri.
- Nu lăsați lumânarea aprinsă lângă perete pentru că acesta se poate înnegri și nici lângă materiale inflamabile (ulei, alcool, diluant, spirt, coșuri de nuiele, covoare, draperii etc.). O flacără deschisă reprezintă risc de incendiu.